te voi iubi te voi iubi
până la ultima și cea mai bravă din secunde
când va sosi bătrânul (cântând) de nu-știu-unde
cu un patent
și va tăia firul întotdeauna albastru
firul care salvează lumea de inimi bubuite
și fete rănite

sigur că te voi iubi până foarte departe
până în țările calde
până voi afla de ce ai murit și cum și unde
până când până când...
mai toarnă-mi un rând
și privește cum noaptea asta seamănă
cu o bibliotecă goală cu o ascunzătoare de șoareci
cu o ascuțitoare de cranii antice

vino bătrâne cu cămașa ta înflorată
să ne mai cunoaștem o dată și încă o dată
să dăm lumii roată în 80 de zile și nopți chinezești
cu privirea ta de înger străin
în jurul planetei pe care iată
că nu o poți salva cu un patent

dar nu murim mi-ai fi spus
mergem pe rând sau deodată fiecare cu pieptul lui de lemn
cu pieptul lui de cenușă să sprijnim mormanul ăsta de pământ
care stă să cadă care stă să fie sufocat de ape

dar eu o iubeam o iubeam îndeajuns
până când ai tăiat firul mereu albastru
vai! din tot atâtea o mie de fire albastre
și nu am bubuit (vezi?) trec pe lângă mine și strig:
sunt liber!
liber ca un înger electric ce face scurtcircuite-n zăpadă
fără să-i fuumege fuulgii de fieer
fără nimic

dintr-o singură dată fără nimic