Dimineața mă trezesc
din beția fericirii.
Mă plesnesc,
și mult mai cult,
merg la termă să ascult
cum se scurge elixirul.

N-am oglindă să mă văd,
și mă-nțep ades la venă
de la starea mea de vomă.
O să-mi iau un trepied,
să ajung ușor la ghenă
unde viața e proformă,
și conformă.

Păcălit de răsărit,
mă izbesc de un perete,
existent doar pe hârtie.
Năucit și opărit
de la ceaiul de cicoare,
șed și cuget la...

esența din prostie.