au înviat focuri
prin fântâni prin piane
prin reliefurile mirării
acolo unde se răsucesc umbrele
până devin glasuri

într-un fel străin
de undeva se apropie
reîntrupate zvoniri
cu respirațiile tremurate de febră

gândul poeților dispăruți
nu doare încă
în fiecare dimineață strigătele lor se aruncă
în prăpastia dintre întotdeauna și niciodată
ca într-un război în care toți au pierdut
în care toți au câștigat