Seara, în spatele casei
Așteptam cu nerăbdare,
Să apară licuricii!

Mă strecuram de lângă vatră,
Ieșeam pe portița din spate,
Și o zbugheam spre marginea pădurii!

Copil, înfricoșat de beznă și freamăt,
Straniu chemat de bucuria farmecului râvnit,
Mă încumetam tiptil în noapte,

Spre locul știut, unde spiridușii
Își aprindeau sute de felinare,
Spre bucuria-mi senină,

Licuricii îmi luminau noaptea singurătății
Și o umpleau cu basme aievea, neprețuite...