suntem atît de alienați

doar dragostea ne-a rămas ca să ne măsurăm

durerile



tu ești fericită cînd lumina se filtrează prin părul tău

murdărind

pielea de sînge



eu am mîngîiat cîinele cu blană mortală

toate astea vor ajunge curînd

un sfîrșit



sfîrșitul de care îmi pomeneai mai demult cînd

voiai să-mi cînți la vioară pe venele gîtului

folosind cuțitul mare de bucătărie

fă-o



voi înainta în moarte asemenea universului în dispersie

mii de ani lumină pe secundă

aceeași lumină înmulțită la refuz în ochii mei

restul corpului în întuneric



la fel cum sexul meu izbea în tine

aduna într-un singur punct strălucirea tuturor stelelor

o implozie continuă



ține momentul ăsta cît poți în piept

apoi coboară peste noi negură

să uităm absolut totul