Te-ntorci odată cu magii la răsărit
gol de invidie și plin de învățături,
ai cuvintele topite-n verbe blânde
și simți în suflet mângâieri de copil.

Fugi ca mercurul de profeții mincinoși
mai sălbatic decât aromele scumpe
de aceea nimeni nu-ți calcă pe urme
și rămâi sărac precum fericirea-n pustiu.

Timpu’-i dușmanul ce nu se ascunde
dar nu-i deajuns ca să-l supui cum ai vrea,
nimeni nu-ți cere dezlegarea de pe roată
unde singur te-ai înfășurat obedient,

Vei gândi altă destinație în locuri stinghere
până magii vor ajunge de unde au plecat
și nu vor mai urmări nicio stea.