În haos calc pe apele credinței,
Plutesc în bezna Dumnezeului meu
Spre ținta dorurilor mele toate,
Spre mult râvnita libertate...

Orb în noapte, uit de cerescul sprijin,
Dar vocea ta de pământeană pură,
Mă-ndrumă, mereu, merg, merg mai departe,
Ghidat de glasul tău în noapte.

Teafăr, din melancolica-mi iluzie,
Am reușit să ies, să-mi deschid ochii,
Tu ești prima, ce mi-ai ieșit în cale,
Pentru a te zidi în viața-mi,

Construcția cu temelie de piatră
Acum, trainică, posibilă, vie...