În fiecare zi
schițez singurătatea
pe foaia ce mă-nconjoară...
încercând să-ngrop moartea...
din sufletu-mi, într-o fecioară...
iar ea mi se încrețește-n pumn
și sare-n urna cu gunoi
unde moare trecutu-mi în somn,
și-ați adormit acum și voi...
N-o voi mai picta,
mai bine mă picteze ea,
un brusture între lalele
decât, cuțitul ei în mâinile mele...

22februarie,2002.Ch.