Devoratorii de păsări de asfalt
se-ntrec în experimente perimate
pe care nimeni nu le recunoaște.

Noaptea mea desenează pe hârtie
iubirile obscene lăsate pradă întunericului
în care dramele sunt subiect de operetă
și carnea vie îmbrățișază disprețul de sine.

Înfirmitatea de sentimente se dă bătută,
își roade unghiile la colț de stradă
și ura se transformă-n amară durere,
rupe fragmente din inima dezolată
pusă în coșul pieptului unei femei
ce se-ncumetă încă odată,
să-și vândă sentimentele nedobândite
pe firfireii unui bărbat de plexiglas
care-și omoară timpul în plăceri ieftine.

Noaptea rămâne o fantomă desenată,
peretii mei sunt mâzgăliți degeaba,
totul se-neacă-n uitare neagră
la care numai moartea-i pune punct.