sedimente ale apelor dintre noi
dorm pe tăceri de iarbă
zgârie obrazul cerului păpădii dezgolite
m-aș descălța de neputințe și-aș bea tristețile ochiului
din trecut
ochiul acela magic de firav început

mirosul lumii tale sădește muguri verzi
două luni răsar pe un cer
stele curg printre palmele tale cât încă mă (mai)
crezi

zilele joaca un rustem nopțile ard
un căluș
setea mea de iubire te conduce spre
centura orașului prost pavată
urăște-mi aripile care zboară cu artă

te văd în vitrine în părul meu ud
sufletul meu e în ploaie
uitat de (prea) mult
dansez în nisipul pe care te-am scris
nu e loc de cinci stele
mai dezbracă-mi un vis