ne prefacem că nopțile
se pot deschide
fără să ne tăiem pe brațe.
ne iubim unul la altul
ca într-o poveste
pe care nici poe nu ar îndrăzni să o scrie.
moartea era masca roșie pe care o întorceam
în pat.
purta mănuși
nu avea ce să țină.

încântat de cunostiinta
sufletul e infinit
ca și geamătul

în pulsul meu doar halucinația
mai bate la ușă
și trântește geamul cu lirism.