El stă îngândurat, posac,

Cu spatele la mine, poet sărac:

Sunt încă prea viu pentru el,

El, cel se hrănește cu hoituri.




Îl observ cum întoarce capul,

Brusc, interesat, de mine?

Vine, în zbor lin, la gratii,

Parcă salută pe cineva?



Întorc capul spre stânga:

O tânără brunetă, în Chanel,

În alb și negru, s-a apropiat,

De noi, întemnițații pe viață.



El ar vrea să se năpustească

Asupra ei, frumoasa moartă!