doar eu treceam în fiecare zi pe sens interzis
drumul se rupea brusc
din pricina unei explozii pe care
nimeni nu o repara
dar era atât de ușor să mă dau învinsă
acestor trecători
de care nu-mi pasă pentru că nu le pasă
viermilor nu le dau
din cuvintele mele
le fură oricum
pentru că nimicul din sufletul lor
e prea mărunt pentru nimicul din drumul lor răsucit
am uitat să-ți spun de peșteră
sau de hiena care mi-a mâncat tâmpla
am uitat așa cum uitarea însăși uită să se uite
știai că am văzut în ochii unora
atât de multe nedumeriri
încât am ajuns să le evit privirile?
lumea nu te judecă ci te omoară fără proces

doar eu treceam în fiecare zi pe sens interzis
și-acum vorbind cu tine
mi-a crescut o trestie în spate
dacă te ridici în vârful picioarelor
probabil ajungi să o atingi
e o trestie care plânge
cum nu ai auzit de trestie plângătoare?

uite cum se foiește cerul și cum se strânge pământul
că nici măcar nu am apucat să te ascult
spune-mi de ce ai venit azi cu flori la poarta cimitirului?