Cel ce ne-ai dăruit aceste rugăciuni obștești
Și împreună glăsuite,
Cel ce-n taină vii, inimilor te descoperi ș-arăți
Frumuseți negrăite,
Cel ce dai minte, grai, frumusețe din ce ești
Celui care cere,
Cel ce din pământ ceresc și a Ta lumină-ți
Făcut-ai plămădire,
Cel ce prin suflare creatoare, a Ta viață-ți
-o ai pus în mine,
Și să nu vreau, și să tac, ființa-mi arcuiești
În ode către Tine.

Astfel bine săvârșind, nu pe doi la fel tocmind,
Nici numind,
Ai creat-o și pe ea. Frumusețe visătoare (nedormind),
Doar visând,
Spirit neliniștit, flămând și însetat, spre-a Ta viață
Tot plângând,
Fără lacrimi, fără să știe. Dar printr-un dor chemată,
Un dor plăpând,
Frământat în-a ei gândire, practicat într-o iubire
(Spre Cuvânt)
Mărturisit pe o hârtie și transpus în poezie
Dintr-al Tău gând.