am închis monitorul
lumea respiră și dinafara Golgotei tată
niciodată n-am știut să împărțim prea bine vorbele
rațiunea scăderii a fost pirueta perfectă a dansului nostru
reflexia cuantică a trecutului între vertebre
a ocolit strategic piroanele
eu
tu
(suprapuneri perfecte între scenarii aleatorii
culisele și strălucirea rampei spun aceeași poveste sângerată) tu
eu
doi albatroși prizonieri în ochiul furtunii
fără variante opționale
zboruri nevirusate
doar cele interioare (șanse de reușită minime)
se-ncumetă să-ntindă aripă oarbă
oare cine
să aereze lumina

vinovăția ne-a otrăvit

lacrima a spart inutil sămânța s-au surpat poduri
între degete au pulsat găuri negre
frângerea pâinii a trecut anonim n-a deschis șampania
nici unei zile comune
doar furia ne-a umplut farfuriile
n-am băgat de seamă cum ni se scurg oasele
cât de flămând e pământul neodihnit
în scoc de aștri

ne-a răscopt visele abisul
tată
trădarea din piele

programul
trebuie resetat

pe cruce țipă mut copiii