aveam două vieți
a doua
a început când am înțeles că am numai
una

una care se urca pe ochiul unei catedrale
de religie barbară
culoare-abia ținută-n ou și învelit de-o piatră
am plecat dintre cuvinte
desculț
din cercurile apei am cioplit
o salcie
și sarea ei și-argintul ei și caii ei și luna ei au avut dreptul
la o frunză la două la trei
din trupul unei ore-abia născută
lacrima de lup mi-a făcut urme-n zăpada
îngerului
care zicea florii de oțel să zboare
spre fluturi
fluturi
îmi desena litera F curbe periculoase când
scria o poezie
despre asfalt
mi-am smuls coasta de femeie era
o mare cusută într-o literă de nisip așteptând
să fie eliberată
atunci
am luat piatra de pe umbra de mesteacăn
și pasăre
cu două mâini și două picipare și o idee răsădeam pământ în aer
precum o floare de tei

așa am înțeles că am numai