e un fel de vreme
o citire oarbă a unor suflete nomade
așa curge vântul împrăștiindu-se pe trotuare
și piepturi tușind din betonul cotropitor
locurile inimii sunt ca pe telescaun
nu ai timp prea mult
ești luat cu râs și bagaj
ninsoarea rămâne mult în urmă
muntele pierdut departe și tu urci
spre Calea Lactee
e un fel de vreme afară din mine
o primăvară care sapă sfredelește
curge ca o tuse cotropitoare
și totuși are și o liniște
care lasă loc florilor
pe ramuri