cum să te împac suflete zbârlit de viață mașteră
hai să-ți trec pieptănul otrăvit în răspăr
vezi firele tale albe-negre/ te-ai covăsit surioară
începe să-ți miroasă transpirația acru înghiți cu noduri
câte un bulgăraș de soare/ dejavu din zdreanța tinereții
cu zăpezile bărbatului care te trăgea pe sanie și spunea
că ninge dacă el vrea
amară viața ca o dulceață de nucă verde

mai știi povestea despre marea iubire/ lasă-mă să fiu încă un anotimp/
umbra umbrei tale/ acel dans cu volane închipuite braț la braț cu o statuie
peste care cad/ pocnesc flori de salcâm și castan
încă mai ții la poza ta cu un zâmbet discret fiindcă nu credeai
că un om simte culoarea roșie prin vârful degetelor/ tu însăți te întorceai
a mirare/ când bărbații te priveau din spate
și citeai rar sf/ povestea aceea despre iubirea perfectă cumpărată
la o agenție de lux/ romantică și imensă precum zarea peste mare
cu prea multe consecințe nedorite

era un timp cu înțelepți imberbi și tu printre ei
visai zilnic pacea universală pe planiglob
o fată cu sufletul drept în ochi și un strop de tărie în pumn
nisip și iască laolaltă