numere prime
leagănă pe ape
tăceri
cu măști rotunjite
de soarele
ce-și flutură la fereastră
năframa
vântul se teme când bate
își ridică genunchii până la gât
și se gândește pe sine
ca pe-o celulă ce se divide
până la sfârșitul lumii
la doi
încoronat de tristețe
trandafirul iernatic
se-ntoarce cu fața
spre moarte
dacă mă tem
sunt vinovat