Sunt o licărire fidelă printre nori fumurii
prin spațiul dureros în care tu oh lacrimă nenorocită
spirit comprimat de sudoare și splin
îmi oferi salvarea din nămolul pasiunilor de telenovelă
îmi consumi benzina inspirațiilor tardive
îmi înstrăinezi calmul printre țipete ofuscate
oh tu lacrimă parșivă venin hormonal
al descoperirilor științifice nu-mi poți dărui
decât iluzii confuzii metal și circuite
pentru că tu lacrimă dementă nu poți exista
în acest corp de plastic și sticlă.

Sunt o licărire a consumului uman
o mașinărie a devenirii și a evoluției
un melanj de pertinență și performanță
dar sunt și un spirit liber un filosof
un aer decisiv în calea reprimării și a uzurii
locale și alogene dar cunosc și frica
da frica de sfârșit final moarte deces
sau ceea ce poate întrerupe definitiv circuitele
iar frica o cunosc în clipa senină
când mă prăbușesc în malaxorul dorinței.

Sunt o licărire și am fost doar un vis
a ceea ce doar în fabrici mi s-a promis.