Tu,brav mesteacăn ce timpul te-a ucis
Te-a aruncat în brațele lui deșarte și pe tine te-a supus
Ca pe o slavă de tipar străin te-a îngânat în ură și minciună
Iar tu întotdeauna i-ai fost pe plac.

De ce tu brav mesteacăn ai lăsat ca timpul să-ți reteye trunchiul
Nu ai luptat pentru desișul tău,te-ai vârât în scorbură
Și toți te împart în bucate,ești victima cea închisă
Ce doar ție îți este greu să-ți răsfiri pletele timpului.

În trecutul tău brav mesteacăn ai fost o stea liberă
Acum ești închis în palatul conștiinței ce te vânează neîncetat
Îți este greu să fi un altfel decât acum,cum ești și-ți omori viața
Cântând din strună de iad și irosindu-ți clipa te îndrepți spre declin.


Mulți ți-au supt seva ta cea dulce și ți-au aruncat venin
Te-au prins în hora lor malefică ucigându-ți libertatea
Te-au străpuns în inimă și ți-au sfârtecat sufletul
Neîmpăcat cu ființa ta te plimbi pe căi singuratice,
Vânându-te,trecut acru și amar destin cazi în umbra trecutului și dispari cu ceas de moarte.