indiferența ne apropie pe cât de mult ne îndepărtează
și ne creează senzația unei coborâri într-un montagne russe
nevastă-mea întinde rufe în balconul casei cu grația unui pianist celebru
în fața monitorului îmi fac rugăciunea de seară
și mă întreb mai contează ceva
mă întreb câtă înțelepciune încape într-un bob de orez
despre dragoste și despre morți numai de bine
pentru supraviețuire ai nevoie de ceva mai mult decât o gândire lucidă
pentru moarte ai nevoie de o întreagă campanie publicitară
dacă nu evaluezi corect situația există riscul să rămâi suspendat
undeva între cer și pământ și să spui resemnat “așa a fost să fie”
după fiecare beție o durere ascuțită dar suportabilă se instalează
în partea dreaptă sub coaste
te simți obosit
și spui in sfârșit acum pot și eu să dorm liniștit
în acest război nu sunt implicat
sunt doar o victimă colaterală