în tihna zilei
copac care veghează
cerul și-adâncul
spre pragul noii clipe
trec de-odată schimbată



aroma de ceai
popas pentru pribeagul
amiezilor tăcute
aștept cum știu mai bine
clinchetul de clopoțel





Joana Geier














muntele Fuji
oglindit în picături
de rouă - ceai verde
sorbit lent
de melcul lui Issa


unde încearcă
s-ajungă melcul acesta?
la miezul nopții
în vârful bonsaiului
aur din coama Berenicei






Luminița Suse














dansul gheisei
pe armonii de shamisen
spune povestea
lumii sălciilor
pe vremea când erau verzi


păduri de bambus
peste tot în jurul meu
se lasă ceața
drumul spre lumină
are o răscruce





Magdalena Dale














verde nesfîrșit
în ochii bătrînului
clipa de pace
soarele-i ridică un nimb
în creștetul capului




picături de smarald
în roua dimineții
de primăvară
lacrimile lui Gio
în fiecare colț al grădinii





Cristina Rusu






Referințe;

Parcul Suizenji-koen - situat în orașul Kumamoto din insula Kyushu, a fost la început (1632) grădina magnifică a templului Suizen-ji, care mai apoi s-a extins. Iazurile din parc au o culoare verde smarald absolut fascinantă. Asta datorită învecinării cu muntele Komezuka (în traducere movilă de orez), un vulcan adormit care are culoarea verde intens, izvoarele sale avînd aceeași culoare. Zona iazurilor este foarte bine întreținută, vizitatorii nu au voie să se plimbe cu bărcuțele pe apă sau să se bage cu picioarele în apă. Locul este de o frumusețe care îți taie respirația exact ca în povești. (prima fotografie a Joanei Geier)



Ceaiul verde - deși descoperirea frunzelor de ceai aparține chinezilor (4000 ani î.H.), japonezii cu măiestria lor deosebită au ridicat la rang de înaltă ținută, ceremonia de băut a ceaiului. Culoarea lui este datorată frunzelor sale (o specie fiind Camellia sinensis - arbust peren sau arbore mic; frunzele și bobocii sunt folosite pentru a produce ceai), care au fost supuse oxidării în timpul prelucrării lor. În fotografia a doua a Joanei Geier în cele doua cești avem un ceai de înaltă calitate făcut din pulberea fină Matcha. Puternic aromat, acest ceai este folosit foarte des în ceremonii, tehnica lui de pregătire fiind o adevărată artă.



Oshino – Oshino-mura – este un sat situat la poalele muntelui Fuji (prefectura Yamanashi). Găsim referințe istorice despre acest sat în perioada Edo (1603-1868) cînd aparținea shogunatului Tokugawa, și după aceste referințe ne dăm seama că el are o vechime mult mai mare. Plantațiile de ceai se întind pe multe hectare, imaginea de ansamblu fiind completată de muntele Fuji, care se vede din orice colț al regiunii. Multe dintre case și-au păstrat aceeași structură și oferă o priveliște aparte. Satul este și în prezent oarecum retras, el nu este legat la rețeaua feroviară și nici nu are deschidere spre vreo șosea națională. (prima fotografie a Luminiței Suse)



Bonsai – bonsaiul din imaginea a doua a Luminiței Suse este plantat și sculptat de maestrul bonsai Masahiko Kimura. Copacul are 50 de ani și este printre primii bonsai plantați și sculptați de maestru. Despre Masahiko putem spune că a început horticultura la dorința mamei lui. La 15 ani începe ucenicia la maestrul Motosuke Hamano în Grădina Bonsai Koju-en. Unsprezece ani mai tîrziu el lucra deja în domeniul horticulturii pe cont propriu. Considerat un geniu în lumea sculptorilor de bonsai, el merge în întreaga lume pentru a face demonstrații cît mai spectaculoase. Opera sa, articole și fotografii a apărut în paginile mai multor publicații de specialitate importante din întreaga lume. Bonsaii sculptați de el, mai ales Juniperus chinensis – în japoneză Shimpaku, au cîștigat cele mai prestigioase premii pe parcursul mai multor ani. De altfel, a avut o serie de ucenici din Japonia, Europa și America, care au devenit maeștri în această artă. Grădina lui din Saitama este ca un muzeu, ea nu este deschisă pentru public decît atunci cînd e disponibil d-l Nakamizu, care vorbește perfect limba engleză și face un tur complet vizitatorilor.



Geisha – prima fotografie a Magdalenei Dale este a unei geishe care a încheiat o reprezentaÈ›ie la teatrul Ponto-Cho Kaburen-jo din Kyōto. Dansul se numeÈ™te Rîul Kamogawa È™i este executat cu evantaie. ÃŽn fiecare an, teatrul pune mai multe spectacole publice la preÈ›uri rezonabile. Sălile sunt de obicei pline, foarte mulÈ›i turiÈ™ti își iau bilete din timp pentru a vedea aceste minunate reprezentaÈ›ii.



Arashiyama – situată în vestul oraÈ™ului Kyōto, la periferie, această zonă a fost populară încă din perioada Heian (794-1185) cînd nobilii făceau plimbări lungi È™i admirau cadrul natural. Arashiyama devine atractivă mai ales în lunile aprilie È™i noiembrie. ÃŽn timpul lunilor de vară, pe rîul Huzo se practică pescuitul tradiÈ›ional cu cormorani. Și în decembrie sunt o serie de evenimente numite Hanatōro (flori de lumină). De Hanatōro, timp de zece zile străzile sunt luminate de mii de felinare cu flori puse de-a lungul zonelor populare. Dincolo de podul Togetsukyo pot fi vizitate templele Tenryu-ji È™i Gio-ji care au o grădini impresionante. Mai sunt multe magazine È™i restaurante mici iar turiÈ™tii pot face plimbări cu barca pe rîul Huzo. Zona este cunoscută mai ales pentru celebra plantaÈ›ie de bambus, o pădure de bambuÈ™i foarte deasă, cu alei în mijloc, unde se pot face plimbări pe jos, cu bicicletele sau cu ricÈ™a. PlantaÈ›iile sunt deosebit de atractive mai ales cînd adie vîntul, tulpinile de bambus înalte se balansează uÈ™or înainte È™i înapoi. (a doua fotografie a Magdalenei Dale)



Chiba – este o prefectură în regiunea Kantō din insula Honshu. Compusă din oraÈ™ul principal Chiba È™i mai multe sate împrejur, zona este atestată încă din vremuri preistorice, ea deÈ›inînd cele mai mari movile funerare – Kofun, din Japonia, cel mai mare grup fiind în Futtsu – zona centrală din Chiba. ÃŽnconjurată de rîul Tone la nord, rîul Edo la vest, Oceanul Pacific la est, această regiune este recunoscută È™i pentru cîmpurile sale de orez, câmpia Kujūkuri fiind foarte productivă. CurenÈ›ii Kuroshio sunt împinÈ™i aproape de Chiba È™i în acest fel zona se menÈ›ine relativ caldă în timpul iernii È™i mai rece în timpul verii. ÃŽn Chiba sunt opt parcuri naturale Inba Tega, Kasamori Tsurumai, Kujūkuri, Mineoka Sankei, Otone, Takanoyama, Tomisan È™i Yōrō Keikoku Okukiyosumi. Datorită importanÈ›ei istorice, oraÈ™ele È™i satele din prefectură sunt È™i ele protejate. Agricultura este foarte dezvoltată, Chiba ocupă locul al doilea în Japonia, după Hokkaidō, care are mai multe produse agricole. Și totuÈ™i, în unele producÈ›ii de serie, în special legume, ocupă primul loc; morcovi, varză, ridiche albă; ceapă, iar la fructe soiul japonez de pere Nashi, care are o istorie 200 ani de cultivare în prefectură ocupă tot primul loc. Chiba este a doua producătoare de roÈ™ii, spanac È™i porumb. Orezul se cultivă È™i el în cantități impresionante, iar terasele cultivate apar ca mici bijuterii arhitecturale în natură. (prima fotografie a Cristinei Rusu)



Templul Gio-ji – situat în zona Arashiyama din Kyōto, templul este celebru mai ales pentru grădina impresionantă de muÈ™chi. Gio-ji a fost construit în incinta fostului templu Ojo-in fondat de un anume Rochin, fost ucenic al preotului Honen (fondatorul sectei budiste Jodo-shu). El este în prezent mănăstire de călugăriÈ›e. ÃŽn 1868 chiar la sfîrÈ™itul perioadei Edo templul a fost abandonat, mormintele È™i statuile de lemn fiind luate în custodie de templul Daikaku-ji, preotul de acolo planificînd reconstrucÈ›ia templului Gio-ji. ÃŽn 1895, Kitagaki Kunimichi, un ex-guvernator al Prefecturii Kyōto a donat una dintre clădirile sale templului, ea este în prezent sala principală a templului. Templul este menÈ›ionat È™i într-o carte de poveÈ™ti Heike Monogatari. Povestea spune că Taira-nu-Kiyomori (1118-1181, lider militar al perioadei Heian care a stabilit primul guvern administrativ dominat de samurai din istoria Japoniei), s-a îndrăgostit de Gio, o dansatoare Shirabyōshi (dansatoare la Curtea Imperială Japoneză, care dansau în stilul tradiÈ›ional japonez; È™i uneori restrîns pentru nobili È™i samurai de rang înalt). La scurt timp a părăsit-o pentru sora ei Hotoke-Gozen care era deosebit de frumoasă. Gio a suferit atît de mult încît a renunÈ›at să danseze È™i alături de mama sa Toji È™i sora Ginyo au intrat călugăriÈ›e la templul Gio-ji. Mai tîrziu, Hotoke-Gozen li s-a alăturat È™i ea pentru că Taira-nu-Kiyomori a părăsit-o în cele din urmă pentru o altă fată mult mai frumoasă. Cele patru femei au trăit în templu tot restul vieÈ›ii lor. Grădina templului este frumoasă È™i admirată pentru covorul de muÈ™chi care se întinde de jur împrejurul clădirilor templului. O mică clădire de paie veche de cîteva secole este o atracÈ›ie veritabilă, ea impresionează prin aspectul său. Grădina este vizitată pînă toamna tîrziu, frunzele se colorează în roÈ™u strălucitor È™i în contrast cu muÈ™chiul verde expun o imagine unică. (a doua fotografie a Cristinei Rusu)


Imagini: David Min, Akiko Morita – cu acordul fotografilor
Titlul: Gurīn - verde