larvă din vid
cu tunică și cască
cu ochi oximoronici de parcă
a fi și a nu fi s-ar fi suspendat
pe-un balansoar de iarbă precară
nici veștedă nici verde
foșnind timorat
printre ideile cu lujer crestat
împacă-te cu ploaia ce nu-ți mai surâde
cu nunta fără dinți roșie-carmin din secunde
tiparul buzelor când lângă mine respiri
devine popas pe cerc invocat
aer ce vibrează în aburi
și-n țipătul de sturz cu gât gulerat
surprins la taifas cu gușteri perlați
mă-mpărtășesc din moarte c-un pumn de zăpadă
ca din lumina de sub umbra tăcerii
ce se divide cu polipodele larvei
pietrele morii
zdrobesc îngerii din grâu treierat