când ai strâns toate suvenirele
îți agăți în cuiere ruginite orele
le spui să facă orice altceva știu
în afară de a trece
înainte... înapoi... înapoi... înainte...
voi, ceasornice, reprofilați-vă!

spleenul tău vine ca o curiozitate
de pisică bătrână
niciodată îndeajuns de maturizată
se grăbește... se grăbește
să știe totul
nu se oprește să se smerească
teancuri experiențele se adună în rafturi
decolorate de atâta apăsare
gem... gem... gem...

... și Dumnezeu a făcut lumea în șase zile...

când el atinge apogeul
cauți în continuare și mai înverșunat
tot ce-ți iese în cale nu sunt decât
duplicate ieftine
kitsch-uri pe care
neresentimentar
fără remușcări
atât de firesc
le-ai da gratis la un colț de stradă
ai fi liber?! liber?! liber-liber?!


poate


doar dacă
într-o bună zi
ai muri puțin:
ai lua-o de la capăt

până atunci nu-ți rămâne decât să aștepți
cu o carte a facerii pe genunchii retezați
cu o părere îndoită, vigilentă, aproape ascetizată
când soarele trece-ntr-un gigantic oval roșu
se pierde tăvălug pe fața neconsolată a țărânii sterpe
orgasmic Ea, Doamna, va cuprinde în sfârșit venele ingrate masochiste
data viitoare ei vor învăța să fie altfel...: festina lente, festina lente, omule!