Într-o împărăție mare
A dobitoacelor d-atunci,
Era un colțos mai mare
Ce îmbrăca peruci.

El era vulpoi de fel,
Mându și cam teleleu,
Dar cu blana-ntru-n tighel
Și un cap mare de leu.

Ca vulpoi de fire-aleasă,
El într-una se gândea,
Cum, pe cine, să prostească
Să ajungă cineva.

Și așa, încet, încet,
Leu ce se credea
Se plimba printr-un boschet
Și îndată ce vedea.

Iepurașii urecheați
Nas în nas cu leul au dat.
Stați mă, nu vă speriați
Zise leul îngâmfat.

Și-ncepu a depăna
Ca pe iepuraș să îi ferească
Și că îi va apăra
De haita rea lupească.


Iepurașii cei cuminți
L-ascultară pe don leu,
Care-și zise printre dinți,
Ha, ha, ha, ce băiat deșept sunt eu.

Și-ncepu deci cavalcada
Cu alai de iepurari
Să-și arunce leu’ nada
În pădurea de șmenari.

Și cătând plin de-ntrebare
Fu îndată invitat,
La un praznic foarte mare
De al râșilor fârtat.

Să vezi neică veselie,
Coadă-n coadă, bot-n bot,
Îmbrățișări de bucurie
C-au un oaspe Herodot.

Herodot la-nfățișare,
Că în mintea lui vicleană
Puse gloata-n ascultare,
Tot oftând de dor și mamă

C-așa zice la Scriptură
Fie liota pioasă
Și harnică-n bătătură,
Ca să aibă spor în casă.

Și le mai promise încă
Eu sunt cel mai mare protector
Din pădure și în luncă
Și pe voi, v-ador, v-ador.

Năucită adunarea
De-ale lui vorbe frumoase
Își dădură admirarea
Vulpoiului, cu blana-n capse.

Don vulpoi, cu mintea oarbă
De putere și-n răit
Își șopti din nou în barbă
Și pe ăștia i-am prostit.

Liota înfierbântată
Iepuraș și lup și urs,
Toți strigară laolaltă
Pe don leu să-l pună sus.

Sus l-au pus pe domnu’ leu
Și-amețit de-nălțătură
Se vedea acum un zeu,
Dând porunci de-nvățătură.

Eu, mi-s cel mai mare leu
Și pe mine m-ascultați
Că de nu, văleu, văleu,
Voi de dracu o să dați.

Fire mândră și-n putere
Se-nvârtea printre cei mulți,
Și cu gâtu’ strâmb măi vere
Tot scotea flăcări prin dinți

Și cu-n ochi după găini
Că ar devora nițele
Iar cu altul, prin vecini
Ca să-l scape de belele..

Ca să fie sigur frate
Că suflarea din pădure
O s-asculte-ndată toate,
Ale lui intenții dure.

Și-a făcut o curte aleasă
De căței lingușitori,
Că nimeni să nu-i mai iasă
Din poruncile orori.

Tot umflându-se în coapse
Printre capre, printre oi,
Îi sări blana din capse
S-apăra un don vulpoi.

Ce sperietură mare,
O traseră deci cu toții,
Când vulpoiul leu de mare
Își rânjii feroce colții.

Toată fauna din codru
Se-ntreba din doi în doi,
C-au dorit un leu mai tandru
Nu un viclean, sarcast, vulpoi.