cu toată iubirea pe care mi-o porți
ești mai aproape de viața mea
încât pot clădi nisipul și tot drumul înapoi
într-o singură scoică
deschisă și îngropată în mare

și simt că nu te mai pot iubi până la capăt
că orice înecare este o suprafață
pe care umblu cu sete
de câte ori inimile noastre se bat apoi fac dragoste apoi
mor într-o singurătate deplină în care nimeni
nu îndrăznește să rostească
o rugăciune măcar

pentru izbăvire sau pentru groază

totul este o întunecare în care noi intrăm primii
să ne izbim de adevăr cu tandrețe
și teamă
știind că durerea aceasta începe să erupă
cu mult mai devreme
decât am învățat să iubim.