Prin inima mea, din inima Geei Gete,

Se inalță arborele neamului meu,

Cu ramuri imbrățișând generos viitorul

Și rădăcini străbătând nestrămutat mileniile.

 

Stând strajă timpului, infruntând vitregiile istoriei,

Sub același cer al vechilor zei hiperborei,

Axă a universului getic, trăgându-și seva și energia

Din dărnicia Istrului, Pontului și nemurirea Carpată.