fărâma de adevăr constă în găsirea unei complicități
stăm împreună pe un gard și aruncăm cu corcodușe într-un copac
încercând să țintim semnul făcut cu un ruj de-al meu
pâsâim câței și-i deturnăm de la planurile lor diabolice
râdem de tot felul de lucruri văzute și auzite
complicitatea asta are ceva ștrengăresc și nedilematic în ea
niciunul dintre noi nu se întreabă ce e sau de ce e așa
oare ce o fi crezând oarecare literă din alfabet
care ascunsă formulă de matematică superioară sprijină complicitatea noastră
nu
noi suntem niște nesimțiți care doar savurează timpul
niște necomplicați, fără mănuși și fără ochelari de soare,
care au avut același răspuns la întrebarea: trăim sau nu?