a găsi un nume pentru orice. uite un lucru practic
chiar și această îndeletnicire a mea de a trăi și a muri în același timp
ca și cum aș croșeta viața
unu pe față unu pe dos
ar putea să fie catalogat denumit clasificat undeva

când mă rătăcesc în afara ta îmi dau seama că adevăratul motiv
nu e dizabilitatea mea de a mă orienta
(ceva ce tu ai din plin)
ci pur și simplu faptul că nu am denumit ”înafara” ta.
nu sunt indicatoare și semne care să mă lămurească
cum să respir așa pe neașteptate când tu nu respiri lângă mine
ce să fac cu mâinile
cum și când să mai zâmbesc.

nimic nu-mi indică unde e lumea
pe unde să o iau
sensurile devin imposibile
și în ciuda acestui haos
în ciuda mișcării browniene a particulelor în general
eu stau
stau și aștept să denumești toată treaba asta cumva
să pui săgeți care să-mi indice inima
săgețile pot să o străpungă un pic
și să iasă pe partea cealaltă
nu m-ar deranja sângele și toată tevatura
oricum scena ar fi un kitsch
dar am avea un nume ceva
așa cum moartea se numește simplu”moarte”
și știm exact unde e
totul ar fi semnalizat
totul ar fi sigur
clasificat.