Regrete târzii, prea multe cuvinte,
O toamnă bizară mă-nvăluie, roi,
De-un secol crestez pe chipu-ți cuminte,
Ieroglifele vieții în doi.
Ca păsările îmi fac cuibul pe stânci,
Apoi mă scufund in mituri adânci.

Toate acestea durează o zi-
E Nexus în flăcări: învăț a muri…

Iluzie oarbă, ochii deschide,
Urbe nebună, te-nalță și arzi,
Bate în tobe, făcliile-aprinde
Ești în picioare, încă e azi.
Scoate trădarea de ieri la tarabă,
Ca mâine trompele ei or să bată…

Toate acestea durează o zi-
Intru în flăcări: învăț a muri…

Atâția strămoși port în grelele-mi oase,
Mor și renasc în sute de case.
Odată știam aritmetici cu doi…

Intru în flăcări: flăcări intră în noi…

La marginea lumii o voce mă strigă,
O toamnă bizară mă-nvăluie, roi,
Visez o cascadă ce vrea să ne stingă,
E azi de-un mileniu, și focul e-n noi…

Toate încep într-o zi de-Nviere,
E toamnă în noi, restul e doar…
tăcere…