Mi-aduc aminte-o vară, ploua șuvoi pe uliți,
spre seară, în băltoace, se reflecta zenitul,
Aveam un an și-o mie, eram naiv și geniu,
avem în mână pâinea, iar tu aveai cuțitul…

Te întrebam, în grabă, dacă ai fost vre-o dată,
în ceruri, cât mai sus, și-ți arătam că pot,
S-ajung la orice stea; iar vajnica-ți armată,
țesea complotul fin, spre a mi te lua…

Era o vară caldă, ploua șuvoi pe uliți,
în mine era iarnă, ca-n Evul Mediu, știi,
Arcașii slavei tale, în haine de zăpadă,
prozaica-ți viață ți-o-nveșmântau în gri…
Era o vară caldă, dar nu era a noastră,
eram o poezie și în Copou ploua,
Cu-n singur pas, iubito, de îmi erai alături,
prin apele speranței, puteam s-ajung pe-o stea…