O, lămpile, de n-ar fi
înșurubate strâns în jurul stâlpilor
precum amantele în Kama-sutra!


Rău te-am iubit, prietena mea!
Și ce bine și lin te-ai dus către ziuă,
pe strada cu plopii înalți,
peste dâra de flori de nuntă pe care părul tău o lăsa,
peste care acum trec victorioasele tancuri!

Poetice tancuri, pline de stegulețe albe, lucii ca atlazul,
sub care chipul tău dispare strivit de al meu
precum desenele pe asfalt sub picurii de ploaie,
ca și cum n-ar fi fost niciodată.

Cum pâlpâie în mine imaginea ta
amară, fierbinte,
ca o lampă cu gaz pe terminate!

Și liniștea se așază
- se așază am spus -
cu ciocul în aripi
peste războiul nostru de-o viață
precum o cioară proastă pe Cetățuia!

Numai amantele din Kama-sutra își mângâie
părul în zori, pe sleitele paturi de vișină putredă,
având conștiința limpede și frumoasă
că totul se reduce la bani și la ură.