Toate, în clocot. Opărire-n zadar.
Pe floare, o gâză. Rătăcit, un bondar.
Păstrezi distanța. Un câine te latră.
E pe-aproape o stână. Sau, poate, o șatră.

Chichirezul e altul. Pierdem din culoare.
În umbră, vom rămâne timbre-n clasoare.
Fără lipici. Fără urmă de gumă.
Șterși din memorie. (Aici e o glumă.)

Minciuna, servantul ce-ți pune în gură
vorbe de basnă. Mare figură!
Impozantă. Docilă. Rezistentă la stres.
Mai spune o glumă. Mai ține-un congres.

Și-atunci, adevărul pe unde mai umblă?
Estimp urâciunea mai trage o dublă,
vântură prin aer gogoașa umflată,
se-ascunde prin scorburi când e vorba de plată.

Anu' ăsta ne-am scos. Bibilici pe ecrane
fac ouă de aur. Din comisioane.
Ageamii deliranți se-avântă în strungă:
Davai Ceas, Miștocarul, Baștan, Mână-Lungă.

Unde oare sunt câinii ce moroii alungă?
Cât lăsăm pe umflați să ne fure din pungă?
De-ajuns cu minciuna! S-a ajuns prea departe.
Nimeni n-o să ne ierte de rămânem deoparte.