plângea caviarul în mine
mă împungea sub coaste să sughit
sticle sub renunț ca o coastă de tigru
sub un iglu
ei limbajul meu supurat ca o rană
nevindecabilă o lipsă de căldură
familiară aripei mamei
plecată în cercuri concentrice

de-a moartea ne jucăm noi azi
sufletul îmi merge în cloud
când ai un link și o parolă
reînvie-mă