Am împrumutat și astăzi o zi tot pentru unii,
Pentru acei care îmi poartă roba și dosarele,
Și ceasurile oprite de fiecare dată când
Ciocanul mai pocnește o dată pentru un nou verdict.

Trăiesc și astăzi o zi cu chirie și plătesc și în somn,
Cu nesomn, în somnifere de când
Cronica insomnie s-a găzduit fără acord
În creierul mic.

Și azi plătesc darea prin sălile de judecată
Pe timp de caniculă.
Într-o intersecție, cândva, am vrut să mă fac medic
Dictându-mi inima milă pentru sărmani
Și dragostea pură pentru umanitate,
Dar am ales
Iar viața se răzbună zilnic de atunci
Confiscându-mi anii.

Ce să aștept?
Timpul să îmi smulgă clipele înapoi?
Viața să îmi dezlege voința?
Ziua să-mi împrumute intersecția înapoi?
Ce să aștept?

Mă supun nedreptății egoismului meu pe care îl înghit,
Îl îmbrățișez,
Îl sărut.
Îl sărut ignorând zilele când pe furiș
Mă ucide.