Te apropii în pas de pisică.
Știi toate mișcările abandonate seducător în mare.
Pe degetele prelungite de lumină
îți expui inele de coral.
N-ai înțeles nici ieri
că ziua nu dansează cu ziua,
că noaptea niciodată nu își împletește picioarele cu alte nopți
și că lutul nu se lipește cu fierul.

Lumile noastre nu au aceeași zvâcnire a genesei
și degeaba cauți în nisip
vântul care spulberă bucată cu bucată
firele de piatră ce-ascund sticla de ochiul soarelui.

Așa refuzi mâinile ce caută mâini.
Refuzi îmbrățișarea, investiția garantată.
Refuzi cuvântul prin sincopele pecetluite în noi.

Mă voi îndepărta cu aceeași pași de pisică
imitându-ți venirea care, de fapt
te ducea înapoi.