duminica se vorbește în șoaptă
ca într-o biserică
se respiră înalt
se lasă uneltele la ușa orelor
și se pășește tiptil printre bătăile inimii
duminica se frământă timpul cu puțină drojdie
să crească
se coboară sufletul din cer
și se ține strâns aproape de inimă
duminica se tace chiar și când se vorbește