Tresar la vorba-ți dulce în nopțile senine,
Când cerul plânge cu stele căzătoare,
Când luna luminează sufletul din tine
Și-n juru-mi se formează dune mișcătoare.

Șe-agită frunzele copacilor înalți
De propria-ți tânără splendoare,
Că tu frumoaso-n seara asta-mbraci
O rochie sclipitoare.

Se-adună fluturi, roi de colibrii,
Să danseze valsuri lângă tine,
Să-ți pună flori în pălării,
Să fi grațioasă pentru mine.

În seara asta-mi curgi prin vene,
Alergi prin gândurile-mi goale,
Ascultă-mi sufletul cum geme
Când te zărește-n propria-ți splendoare.