Când pietrele strigă
Lacrimile urcă în sânge
Se spală păcatele între ele
Cu dureri potcovite în suflet
O pânză țese amintiri

Îmi este foame să trăiesc
Să-mi fie dor
Să mă disprețuiesc

Ies aburi din piatră,
Cu trupul acopăr frigul
Taci, taci, pământul te aude
Apoi mă cere și pe mine
Taci piatră
Prăbușesc peste tine tristețea
Și noapțile
Lasă-mă să iubesc
Nu vreau să respir pământul
O coroană de lacrimi
A căzut pe frunte
Mă acopăr cu destinul
Din spate îmi suflă un vultur
O gaură îmi face cu ochiul
Mă strigă
Hai, hai în mine
Aici ești cum ai fost
Nu asculta piatra...
Timpul șoptește
Am trăit în absența ta și te-am iubit.
Aștern sărutul morții
Pe piatra care strigă
În pământul care mă cere
Îl acopăr cu trupul
Mă învelesc cu piatra
Închid ochii și vorbesc pustiului
Am trăit în absența ta și…


Iunie 2010