Pe masa îndoielii
apar șoaptele morții,
crengile plâng
lovite cu drag de vânt.

Ferestre goale preling
ultima clipă amară,
un nor fără culoare
se îndoaie umil.

În urma ta
umbra se încovoaie
ar dispărea
dacă viață n-ar primi.

Se adună nori
cu cârduri de ciori,
ea ar dansa
în amintirea ta.