În ochi mi s-au dezvoltat de curând
două idei nocturne
una vibrează pe repede înainte
și îmi luminează glasul.E eternă și veselă.
Îmi iese din când în când din ochi, și se distinge între pereții moi.
E visul meu din totdeauna, e viață de după moarte.
Uimește mereu, zâmbește la greu, e cerul senin din spatele ușilor închise.
A două idee e vitregă celei bune
Se sprijină în coate și aruncă priviri ucigașe peste tot.
Umblă cu oameni deochiati și urlă la luna, din ceas în ceas.
Nu te înțelegi deloc cu ea...e bosumflată mereu
Ațipește când ție lumea mai dragă
E banală și nu se aseamănă cu nimic
Dar mă definește
Mă uimește de fiecare dată când se grăbește și mă îmbrățișează
E a mea, și nu o dau la nimeni, pt nimic în lume.