sunt un zombi hâtru
draga mea
trăiesc cu o moarte necunoscută
lângă o viață iubită
pe aici e vreme urâtă
sunt gol pe plaja minții mele
încă neamenajată
un milion opt sute două zeci și unu
un milion opt sute două zeci și doi
un milion opt sute...
un milion...
un...
iar am uitat la câți neuroni
sinucigași am ajuns azi
cred că e o molimă nouă
ceva din andromeda sau orion
să nu te superi iar
că îți scriu pe fugă
e furtună în larg
și un cutremur de 8
mi-a crăpat epifiza
se anunță un tsunami
botezat alzheimer de un mucalit
naufragiat din timp
uite vine primul val
al doilea
al treilea
cred că voi începe altă numărătoare
de întuneric
pe degete
pe lacrimi
patru...
cinci...
de pildă ieri am îngropat
mai mult de jumătate
din neuronii care te iubeau
fără parastase
e demodat
cică în acest univers ciufut
șase...
șapte...
tu cum ești
ai ajuns în paradisul pierdut?
iartă-mă
nu mai văd nimic
opt...
nouă...
cred ca vine iubito
marele val

să îmi scrii