Au trecut. viața
s-a scris cum s-a scris
poate ne-am mai înțelepțit cu un rid
fiecare și-a urcat cărările treptele
în timpul acesta ne-am apropiat
și ne-am depărtat cu teamă apoi
să nu ne uităm iar îmbrățișați
șapte ani. e mult e puțin?

scriu pe urma lăsată de trupul tău
și mă întreb dacă ai fost ori poate mi s-a năzărit
ca-ntr-o poveste cu o mie și una de nopți
poate da poate aș zice c-a fost doar vis
dar eu miros atât de concret a tine
și toate din jur îmi vorbesc despre dragoste
despre noi atât de tineri atât de frumoși
cândva întâmplați în gara de est
rămași de-atunci unul cu altul
într-un nefericit contratimp

aștern cuvinte pe urma trupului tău
și mă uimesc cât de puține clipe frumoase
ne trec prin viață
ca trenuri zorite prin gări...