ești caruselul care spânzură
de oasele sternului decupat
vertijuri deposedante
împrăștie tălpile
ochii lasă amprente
în jurnalul de blancuri
ca niște cuțite

secunda următoare nu aduce nimic nou
déjà-vu-uri clișeizate câteva hohote
o poșetă de damă cu miros de cafea franțuzească
croieli haute-couture răsfrângând surâsul ei
panglici-pergamente o istorie contrafăcută
pansamente ineficiente din textil expirat

nimic nou...

și ți-e frică
o frică teribilă să aduci vorba
de cuvinte
ele te fac acum să te simți
ca un zaț
unul care substituie măduva
diluează consistențele
contrazice gravitatea

te chircești în gesturi
împrumuți umbrele lor
limba lor
mimica lor
trecutul și azi-ul lor
filosofia rudimentară
sau avangardistă
dramele
micile victorii
marile revoluții

și aștepți...


într-un colț
pândește Dumnezeu
numără chiștocurile
unei povești cât o după-amiază de toamnă