Când timpul ne părăsește veșnicia îi ia locul
Viața obosit-adoarme accesând în vis norocul
Rostul rațiunii piere hărțuit de toropeală
Simțul cade în neștire pe aripi de îndoială.

Doar tăcerea ancestrală pedepsește ființarea
Aruncând-o în abisul ce-i conferă alterarea.
Declinarea răstignirii e jăratic peste sfânt
Pironit în suferința tainei pe taină mormânt.

Călător în timp demonic ceasul nu bate tic-tacul
Plânge visul său statornic cu lacrimi roșii ca macul,
Stropul de tristețe tristă udă o cută bătrână
Pe care timpul dansează cu o plăcere nebună.