Era o muzică săltată din coapse
care ascultase măruntul și foșnetul
vorbind despre serile aspre de oraș
Curgea ca o soluție uleioasă dar bine
hidratată printre argumentațiile obraznice dintre nătăfleți neînțeleși
Glasurile lor afone se încadrau
în rama ritmului provocând muțenia serii cu o nouă partitură de invective
Cam așa se putea adormi în nopțile deșerte între oamenii pământului

Visarea unor copii pleca spre sideral sătui de lupta lor telurică cu zarva
Se aprindea acolo sub pleoapele firave și oropsite dragostea cumpătată pentru un frumos prea derizoriu în fața clipelor mațe goale cu mintea scurtă

Din adâncuri gura destinului parcă se sătura amețită de aiureala generală
Rămânea doar rumoarea pe măsură ce chemarea bara amorțeala între găoace
Copiii ăștia erau furați din fața degradării începând dintre gene