Și era toamnă și era frig,
venise bâlciul cu alvița și comediile,
țiganii-și puseseră șatra peste vale,
noi terminam orele târziu,
se-nnoptase și-mi era frică.

Zarică, repetentul clasei, zice
„te trec eu, te costă o halviță”
bine - zic - și pe tine un leu
de câte ori îți dau caietul în pauze să copiezi tema.
„S-a făcut; nu te costă nimic”
M-a trecut valea, a stat în poartă pân-am intrat.

A doua zi l-am privit cu alți ochi,
crescuse parcă mai înalt
și nici așa prost nu-mi mai părea.
„Vezi, mamă - parc-o auzeam pe bunica -
nimeni nu trebuie luat în râs,
Dumnezeu a dat fiecăruia câte ceva...”