melcul poartă labirintul
dintre viață și moarte
pe picuri de speranță,
viața inundă fiecare spin
povara devine bucurie
o rodie, un măr și multă miere,
valuri de rod apleacă ramuri de toamnă
presărate cu aripi de aramă purtate de vânt
coceni în chip de sperietoare
gândurile coboară
peste văi de speranțe
pașii pornesc,
purtând povara vremurilor
din contopirea lutului în lumină
Adam și Eva un început de viață și odihnă
un ciclu se naște când altul se pierde
în amintiri,bucurii,iertări și regrete
pierdute în meandre largi de șapte ani,
un an se naște, când altul trece
în drumul zămislirii unui veac,
melcul alunecă domol
șir de cocori se înalță când alții coboară,
râuri de vise,
plutesc în cercuri largi,
Alfa și Omega
scară spre infinitul albastru
melcul încet clădește încă o spirală
în casa inimii din Cartea vieții.