ACUM,ÎN ÞARA ASTA...

(sonete cu strigăte de alarmă)


Acum, în țara asta, tot ce-a fost sus coboară,
Căzând ca avalanșa din vârfuri spre afund,
Ea-năbușe decenii de sfânt efort profund,
Căci milă nu există, ci nepăsare-amară.

Zidirea noastră veche, cu soclul ei rotund,
Zidiri de sacrificiu, făcute-odinioară,
Tot ce-i clădisem țării, tot ce era comoară,
Au jefuit tâlharii acestui ev imund.

Ei ne-au ucis elanul, ei ne-au corupt simțirea,
Că nu mai știm ce-nseamnă "unire" și- "a iubi",
De-aceea-i datorie să ne refacem firea
Și să-mplinim porunca: A FI, A FI, A FI !!

Altminteri, pe tot neamul ne paște grav pieirea
Și despre noi chiar nimeni nu-și va mai aminti !